In viata zilnica te intalnesti cu multi oameni care, daca nu-s porniti direct sa-ti faca rau, n-au disponibilitatea sa-ti faca bine. Sufletul lor este lipsit de dragoste. Cand iubesti cu adevarat doresti tot binele din lume nu numai fiintei apropiate, ci tuturor oamenilor. Doresti sa faci bine, sa imprastii bucurie, sa faci surprize placute. Un om binevoitor le este de folos altora, dar, isi este folositor si siesi. Sfantul Pavel le spunea clericilor din Efes : « Toate vi le-am aratat, caci ostenindu-va astfel, trebuie sa-i ajutati pe cei slabi si sa va aduceti aminte de cuvintele Domnului Iisus, caci El a zis : Mai fericit este a da decat a lua » (Fapte 20, 35)
Un om cu inima curata, ne spunea Sfantul Isaac Sirul, isi revarsa dragostea sa binevoitoare peste toti si peste toate.
Sfantul Siluan Athonitul, tot in acest sens, spune ca « Duhul lui Dumnezeu invata sufletul sa iubeasca tot ce-i viu pana intr-acolo incat nu mai vrea sa faca rau nici macar unei frunze dintr-un pom si n-ar mai vrea sa striveasca nici o singura floare a campului » (Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, Editura Deisis, Alba Iulia, 1994, p. 227)
Un crestin care are dragostea dumnezeiasca in el este dispus in orice moment la acte de o gingasie miscatoare. Ni se spune in Pateric ca un batran duhovnic era bolnav. Cineva i-a adus un strugure. Batranul l-a daruit primului frate ce a venit sa-l vada. Fratele, iesind in curte cu strugurele in mana, a intalnit un alt calugar si i l-a daruit aceluia. Gestul de dragoste s-a continuat pana cand strugurele a facut ocolul intregii manastiri.
Ultimul dintre frati primind strugurele, nestiind de unde vine, s-a dus sa i-l daruiasca batranului. Batranul, profund miscat, a tras concluzia ca in ucenicii sai dragostea este prezenta si binevoitoare.
« Fara dragoste, spune Toma de Kempis, nici o fapta nu foloseste nimic, pe cand cea ce se face din dragoste oricat de putin si neinsemnat ar fi, se umple peste tot de roade. Dumnezeu judeca gandul cu care ai lucrat, mai mult decat fapta ce ai savarsit » (op. cit., p. 32) Dragostea adevarata presupune dorinta coplesitoare de a face bine.
Reiese limpede ca dragostea este plina de bunatate. Ne este tot mai limpede afirmatia Sfantului Ioan Teologul ca « Dumnezeu este iubire » (1 Ioan 4,8)
I.P.S. Andrei
Arhiepiscop al Alba-Iuliei